Seismicitatea Romaniei

Seismicitatea Romaniei include cutremure tectonice ale caror epicentre sunt raspandite aproape in toata tara. In mod sporadic se mai semnaleaza cutremure foarte slabe, cu caracter strict local, in zone carstice, generate prin prabusirea tavanelor unor pesteri. Seismele de origine carstica nu au insa importanta din punct de vedere al efectelor asupra constructiilor.
De asemenea, activitatile industriale legate de exploatari miniere, de petrol si de gaze, nu genereaza seisme notabile, ci doar variatii in microseismicitatea locala. De exemplu, exploatarile de piatra de la carierele de langa Campulung Muscel, prin explozii, genereaza doar microseisme, ele neavand impact asupra seismicitatii naturale a zonei. Variatiile de seismicitate in zonele barajelor hidroenergetice au fost, de asemenea, nesemnificative. Prin urmare, activitatile umane nu au generat modificari semnificative in activitatea seismica, efectele acestora asupa seismicitatii locale fiind neglijabile.
Toate cutremurele semnificative produse pe teritoriul Romaniei sunt de origine strict tectonica, deci sunt cutremure avand cauze pur naturale legate de procesele geologice care au loc in anumite structuri tectonice. Seismele se produc prin ruperea/dislocarea/deplasarea straturilor de roci in lungul unor falii/fracturi ale crustei terestre (in cazul seismelor crustale), respectiv prin deplasari sau rupturi in interiorul unui corp litosferic paleo-subdus in zona de Curbura a Carpatilor (in cazul seismelor subcrustale, de adancime intermediara, cu sursele in regiunea Vrancea si chiar in unele zone adiacente).
Cutremurele tectonice au epicentre localizate in multe zone din tara, distributie reprezentata in figura de mai jos.

Sursa foto:

Real-time earthquake damage assessment and gis analysis of two vulnerable counties in the Vrancea seismic area, Romania​

December 2012
Environmental Engineering and Management Journal 11(12)

Dragos Toma-Danila
National Institute for Earth Physics

Zonele seismice din Romania sunt corelate, din punct de vedere geologic, cu procesele tectonice asociate cu orogeneza lantului de munti tineri Carpati. Muntii Carpati s-au format ca rezultat al coliziunii unor placi tectonice, proces insotit si de inchiderea treptata a vechiului Ocean Thethys.
Crusta terestra este fracturata in zonele adiacente Carpatilor, dar si in zonele de munte. Atat in interiorul arcului carpatic cat si in exteriorul acestuia studiile geologice au identificat numeroase falii si fracturi crustale, unele dintre acestea avand extensie regionala (de exemplu falia majora Intra-Moesica din Estul Munteniei, care de fapt se extinde dinspre Marea Neagra (zona Shabla) pana la Campulung Muscel si chiar spre Nord-Vest de Campulung in zona lacului Vidraru. Alte falii au caracter local dar contribuie la seismicitatea zonelor in care se afla. De exemplu, in zona lacului Vidraru se pot evidentia atat extensia faliei Intra-Moesice, cat si falia Lovistei.
In functie de adancimea focarelor, in raport cu discontinuitatea Moho care separa crusta terestra de manta, seismele tectonice din Romania se clasifica in doua categorii majore:

A) cutremure crustale, de adancime mica, cu focare localizate in crusta terestra. Adancimile focarelor se afla intre 1 si 40-60 km, in functie de grosimea crustei in zona de interes. Cutremurele crustale se caracterizeaza prin faptul ca intensitatile maxime sunt limitate la zonele epicentrale, care concentreaza si cele mai semnificative efecte asupra constructiilor. Intensitatea scade relativ repede cu cresterea distantei fata de epicentrul determinat instrumental, dar in functie insa si de directivitatea procesului de rupere in sursa. In orice caz, comparativ cu cazul seismelor de mare adancime din Vrancea, seismele crustale produc daune si prezinta intensitati mai mari pe arii foarte limitate.
Desi cutremure crustale cu diferite magnitudini maxime si frecvente de aparitie se pot produce in cea mai mare parte a tarii, cele mai importante zone generatoare de cutremure crustale (cu magnitudini MGR mai mari de 5,0) sunt dupa cum urmeaza:

• regiunea Shabla-Kaliacra/Marea Neagra, care poate genera seisme majore cu magnitudini maxime Mw 7,0-7,5 la intervale medii de cca. 500 de ani;
• regiunea Fagaras-Campulung, care include Muntii Fagaras, dar si zona subcarpatica dintre Olt si Arges, si chiar pana la Dambovita. Seismele cele mai puternice, cu magnitudini maxime Mw 6,5-6,7, se produc in zona de munte dintre Olt si Arges. Seismele fagarasene puternice se produc la intervale tipice de 100-175 de ani, cu variatii care depind de influenta seismelor vrancene subcrustale produse in partea sud-vestica a ariei seismogene Vrancea, in Muntii Buzaului;
• regiunea Banat, care include multiple arii epicentrale din Sud-Vestul tarii, in judetele Caras-Severin, Timis si Arad. Magnitudinea maxima teoretic posibila pentru aceasta regiune seismogena este estimata la Mw 6,0-6,2;
• regiunea Crisana, carre include arii epicentrale situate la Nord de Mures, cea mai importanta dintre acestea fiind localizata in judetul Bihor, intre Oradea si Carei (zona Valea lui Mihai). Magnitudinea maxima posibila este Mw 6,2, dar cutremurele puternice sunt mult mai rare decat cele din Banat;
• regiunea Maramures, care include arii epicentrale situate in judetele Maramures si Satu Mare. Magnitudinea maxima este estimata la ML 5,0-5,3;
• regiunea Transilvania, cu mai multe arii epicentrale situate in Podisul Tarnavelor, Culoarul Someselor si in zona Hateg. Magnitudinea maxima posibila (estimata din date istorice) este ML 5,5-5,7;
• regiunea Oltenia, cu multiple arii epicentrale, dintre care cea mai importanta este Depresiunea Targu Jiu-Tismana, magnitudinea maxima posibila fiind ML 5,7. Cutremure mult mai slabe au fost inregistrate si in partea de campie din Sudul Olteniei (evenimente nesemnificative, cu magnitudini ML in jur de 4,0);
• regiunea Dobrogea de Nord, cu epicentre localizate langa Tulcea, si care genereaza seisme cu magnitudini maxime ML 5,4;
• regiunea Campia Romana-Estul Munteniei, cu seisme generate pe segmentul median al faliei Intra-Moesice si pentru care magnitudinea maxima este ML 5,4;
• regiunea Vrancea, cu arii epicentrale localizate in exteriorul arcului carpatic (Marasesti, Tecuci, Focsani, Ramnicu Sarat), magnitudinea maxima posibila fiind ML 5,7-5,9. In Vrancea cutremure crustale se produc si in zona de munte, dar acestea sunt mult mai slabe (magnitudini maxime ML 4,5-4,7);
• regiunea Podisul Barladului, cu seisme avand magnitudini maxime ML 5,5.

In numeroase alte zone din tara se mai produc seisme crustale, dar cu magnitudini mai mici (sub 5,0), de exemplu in Carpatii Orientali – zona Toplita (Harghita), in Bucovina si Nord-Estul Moldovei, in Lunca Dunarii, in Sudul Moldovei- zona Galati. In aceste cazuri este vorba de evenimente cu caracter sporadic (exceptand unele secvente seismice din zone montane), si cu magnitudini care de obicei nu depasesc 4,0-4,7 grade.

B) cutremure subcrustale, cu focare localizate in manta, la adancimi de 60-220 km. Cutremurele adanci din Vrancea au epicentrele in Muntii Vrancei si ai Buzaului, precum si in zonele subcarpatice adiacente. Acestea sunt cele mai puternice cutremure, cele mai frecvente (comparativ cu seismele crustale), produc efecte majore pe arii extinse acoperind cel putin doua treimi din suprafata tarii, de asemenea sunt resimtite si in tarile vecine, chiar si pana in Campia Rusa. Magnitudinea maxima posibila este Mw 7,9-8,1. Spre deosebire de cutremurele crustale, seismele subcrustale vrancene induc mai putine replici, iar replicile sunt mult mai slabe decat socul principal. In unele cazuri fenomenele apar sub forma de cutremure in perechi (dubleti sau tripleti), pentru evenimente cu magnitudini medii sau de ordin MGR 6,0. Cutremurele subcrustale (de adancime intermediara) din Vrancea sunt, de departe, cele mai importante pentru hazardul seismic al teritoriului tarii. In Romania, cutremure subcrustale mai apar, sporadic, si in Estul Muntenei, respectiv in zone subcarpatice din Nordul Munteniei, dar cu caracter sporadic si cu magnitudini mici (ML maxim 4,5).