CUM SA NE PROTEJAM VIATA LA CUTREMUR, CU SAU FARA „TRIUNGHI”?

Prin amabilitatea dr. ing. Emil-Sever Georgescu, director stiintific Constructii INCD URBAN-INCERC

Extras prelucrat din cartea scrisa de Emil-Sever Georgescu: „Managementul riscului
seismic: specific, perceptie si comunicare”. Editura Fundatiei Culturale LIBRA, 2005, ISBN
973-8327-96-2; Volum aparut cu sprijinul Ministerului Educatiei si Cercetarii.

Capitolul
PERCEPTIA SEISMELOR, REACTIA PERSOANELOR SI PROTECTIA VIETII ÎN CLADIRI

Protectia individuala la seisme
În zonele seismice exista înca numeroase cladiri vulnerabile si persista dilemele privind
posibilitatile teoretice si reale de protectie a vietii la cutremur. Desi secolele XX si XXI au debutat
ambele cu dezastre seismice, atunci când nu predomina circumstante greu controlabile, cum ar fi
incendiile sau valurile tsunami, ponderea pierderilor de vieti în cladiri în raport cu persoanele
existente în localitati s-a redus.
Cu toate acestea, daca ne referim numai la unele categorii de cladiri fragile, atunci când se
ajunge la colaps, pierderile de vieti numeroase nu pot fi comparate cu miracolele, relativ reduse
numeric, reprezentate de persoanele scoase vii de sub ruinele acestora.
În SUA, Japonia, ca si în alte tari, toate cursurile, manualele si tehnicile de supravietuire la
cutremur încep cu recomandarea deja clasica: „duck, cover and hold” (sau „drop, cover and hold
on”), adica: în caz de cutremur respectati trei faze: „ va ghemuiti, va acoperiti / protejati si va
sustineti” (sau „va aruncati la pamânt, va acoperiti / protejati si va tineti de ceva”), fiind vorba de
ghemuirea sau asezarea cu fata în jos, la podea, pe genunchi si coate sau palme, acoperirea
capului cu bratele si palmele, protectia sub o banca de clasa, masa solida sau birou, cadrul usii
etc., dupa caz apucând cu mâinile piciorul mesei, biroului sau bancii.
În vara anului 2004 numeroase persoane au primit un mesaj e-mail care recomanda
„triunghiul vietii” ca solutie de salvare a vietii la seism, în cazul prabusirii structurii, si avertiza
asupra unui asa-zis pericol de moarte reprezentat de aplicarea recomandarilor clasice de protectie
civila individuala si de grup la cutremur, ca alternativa fiind indicat un set de alte 10 recomandari.
Elaboratorul (sef al firmei si echipei de salvatori la dezastre ARTI – American Rescue Team
International, SUA, de origine canadian,) a declarat ca desi este autorul recomandarilor nu a fost
emisarul mesajelor din 2004 dar toate reactiile s-au îndreptat catre acesta. Noua ofensiva „de la
om la om” a produs o mare tulburare în SUA, la nivelul populatiei si autoritatilor, în alte tari si în
România (mai mult la nivelul populatiei), deoarece ataca baza conceptuala acceptata de
autoritatile din întreaga lume si procedeele care asigurau de peste 50 de ani instruirea si un minim
de protectie la cutremur unor mase mari de persoane de toate vârstele.
În epoca INTERNETULUI, orice informatie astfel vehiculata capata avantajul noutatii si al
nonconformismului, astfel încât a fost retransmisa la infinit, prin mass-media, în toate straturile
sociale.
Multi tineri s-au gândit ca era timpul sa gasim ceva mai bun decât acele reguli datând din
copilaria parintilor sau bunicilor, care unora le pareau banale, primitive si oarecum „caraghioase”.
Putini au fost cei care s-au documentat asupra sursei si mai ales asupra aspectelor tehnice
propriu-zise, deoarece dupa atacul de la World Trade Center, New York din 11 septembrie 2001,
Dl. Douglas Copp intervenise ca „salvator” si de facto era un „erou”.
Potrivit dovezilor sale, fusese afectat de toxicitatea mediului, devenise victima, era grav
bolnav si primise o compensatie dar era în „razboi” cu un ziar si cu Crucea Rosie a SUA. Dezastrul
seismic din Sumatra din 26 decembrie 2004 a readus în discutie sansele proprii de supravietuire la
cutremur si tehnicile de cautare-salvare a victimelor. În februarie 2005 ARTI efectueaza o misiune
în Indonezia, în iunie 2005 Dl. Copp se reface si merge în China, îsi promoveaza ideile, iar pe siteul
ARTI continua si în prezent disputa referitoare la „triunghiul vietii” si comportarea la seisme,
acum având si conotatii politice.
Între timp, în acest climat de îndoiala, în România a intervenit seismul de Vrancea din 27
octombrie 2004 si apoi situatia turistilor nostri surprinsi de tsunami în Thailanda. Micile seisme din
2005 au pastrat problema „fierbinte”si consideram necesara lamurirea opiniei publice.
De la razboiul rece la cutremur
Pentru SUA, recomandarea are conexiuni cu sloganul „duck and cover”,
„ghemuieste-te si acopera-te” din anii „Razboiului rece”, când printr-un film din 1951 a fost initiata
în scoli o campanie de educatie pentru supravietuirea în caz de atac nuclear din partea URSS.
Ca urmare a politicii guvernamentale, în SUA s-au construit adaposturi antiatomice
colective si familiale, s-au efectuat instruiri si exercitii de masa în scoli si institutii pâna spre anii
1970. Generatiile acelor ani au ramas, dupa caz, cu obisnuinta acestor procedee sau cu lipsa de
încredere în ele, dupa caz, unii considerându-l doar un procedeu plicticos de îndoctrinare
anticomunista.
Procedeul „drop and cover” a fost extins la cutremure si partial la tornade, prin accentuarea
protectiei antiseismice sub banca, masa, birou sau tocul usii. De mai multe decenii, tehnicile
protectoare cu trei faze pentru seisme sunt obligatorii la instruirile de protectie civila si larg
popularizate de autoritati, ONG etc. Cu timpul, cum nici o bomba atomica nu a atins SUA, partea
militara s-a diminuat. Privind retrospectiv si critic, chiar ironic, multi americani considera azi ca în
privinta utilitatii în caz de atac nuclear si radiatii masurile propuse atunci (ghemuire si acoperire cu
bratele, mai ales în câmp deschis) erau ridicol de ineficiente, dar prin mimetism au fost extinse
chiar la …protectia fata de lava vulcanica în curgere !

Simptomatic, ca o revenire la ideile anilor 1950, dupa atacul terorist de la 11 septembrie 2001, nou înfiintatul OHS – Oficiu al Securitatii Teritoriului National a avertizat atât asupra posibilelor atacuri chimice si bacteriologice cât si asupra modalitatilor facile de protectie utilizând „banda adeziva si folia de plastic”pentru etansarea locuintei. A urmat o masiva campanie de ironii în mass-media din SUA… În Japonia, ca urmare a experientei proprii si poate chiar a colaborarii cu SUA, se recomanda oficial aceeasi procedura la cutremur.

În aceeasi perioada, dupa anii 1950, si la noi se faceau cursuri ALA (Apararea Locala Antiaeriana), inclusiv cu privire la bomba atomica sau cea chimica, din…SUA, cu procedee diferite, usor ridicole dar la fel de „eficiente”…Glumele privind comportarea si protectia la bombardament atomic erau atribuite Radioului din Erevan, dar denotau realism. Dupa nefericita experienta a exploziei de la CNE Cernobîl si la noi s-au transmis instructiuni privind etansarea locuintei, iar utilizarea benzii adezive si a foliei a fost popularizata de televiziune cu ocazia atacurilor cu rachete asupra Israelului. Ne putem întreba desigur ce altceva pot oferi autoritatile si specialistii…
Ca urmare a experientei cutremurelor precedente, înca înainte de 1940 era cunoscuta la noi regula protectiei sub tocul usii sau sub o grinda, în cladirile din caramida.

Argumente tehnice pro si contra principiului „triunghiul vietii”
Materialul difuzat în 2004 reprezinta o sinteza a unei contributii la Ghidul American de
Supravietuire, pus si pe site-ul ARTI, în anul 2000. Pe baza tuturor datelor disponibile, în în cele ce
urmeaza vor fi evaluate tehnic experimentele si cele 10 recomandari controversate.
Ca declaratie de principii, autorul sustine si promoveaza ideea „protejeaza-te în triunghiul
vietii” în opozitie cu „ghemuieste-te si protejeaza-te”. Acele locuri în care prin caderea unor
elemente de constructie se creeaza spatii goale, de regula atunci când unele plansee ramân
rezemate pe mobilier sau alte obiecte, sunt denumite de autor „triunghiul vietii”.
Mentionam ca astfel de spatii sau cavitati nu sunt neaparat triunghiulare, sunt cunoscute
din experienta multor accidente si dezastre si au fost deja publicate de decenii ca exemple de
instruire a echipelor de cautare-salvare ale protectiei civile. Autorul descrie realist faptul ca în
cadrul operatiunilor de cautare-salvare specialistii se strecoara sub ruine printre diferite mobile si
obiecte mari care nu se comprima complet, astfel încât aceste spatii pot fi locuri salvatoare.
Ceea ce este discutabil este ca autorul da ca exemple frigiderele si masinile de spalat,
canapelele, oricare ar fi, acestea fiind declarate creatoare de goluri lânga acestea (deci rezistente),
în timp ce mesele, birourile sau tocurile de usa, indiferent de alcatuire, nu ar fi facute spre a
suporta anumite încarcari.

Salvatorul citat prezinta un absolutism nefondat în declararea ca fatale a tuturor masurilor
de protectie recomandate pâna acum si declara numai „triunghiul vietii” ca solutie cu o rata de
succes de 75-95%, fara a spune cum a determinat aceste procente si nici cum poate fi cunoscut
sau accesibil un astfel de loc unui locatar la începutul seismului, chiar daca aceste triunghiuri sunt
„peste tot” (constatarea sa realista este însa ca se vad de fapt dupa seism).
Autorul citat considera ca a te afla la parter este riscant si recomanda etajele superioare,
deoarece ar fi mai putin încarcate în caz de colaps. Exemplul priveste cladiri din Grecia (probabil
unele structuri cu parter flexibil, care au dovedit o rezistenta redusa, inclusiv la cutremurul din
1999).
Mecanismul de cedare în cazul parterului slab este cunoscut inginerilor iar solutia este de
natura proiectarii corecte si consolidarii nu a lasarii parterului nefolosit ! Pe de alta parte, la
anumite tipuri de miscari seismice si structuri (Mexico City1985, Kobe, 1995) tocmai partea
superioara s-a prabusit, ca urmare a unor sensibilitati si oscilatiei pe moduri superioare.

Experimentul din Turcia
Site-ul ARTI fac referinta la niste experimente filmate în Turcia, de prabusire experimentala
în 1996 a unei scoli si a unei case, cu 20 manechine de plastic înauntru, 10 asezate în situatia
standard, de ex. pe paturi sau sub paturi, sub banci si 10 în zone apte de a deveni „triunghiul vietii”,
de ex. între paturi sau între sirurile de banci. Din alte date rezulta ca acele cladiri au fost pregatite
de demolare pentru un exercitiu de cautare-salvare prin slabirea stâlpilor si s-a tras apoi cu un
cablu pâna au cazut.
Filmul de pe site nu este foarte explicit pentru aspectele structurale si prezinta o hala în
cadre, cu deschideri mari, cu parter sau/si cu o parte etajata. Se vede prabusirea planseului de la
înaltimi de nivel care par mai mari decât în cazul cladirilor de locuit, ceea ce poate explica o
energie mai mare. De aceea obiectele mari nu s-au miscat, au ramas pe pozitii, iar unele
manechine au putut ramâne neafectate. Potrivit altor surse, cladirile ar fi fost supuse la explozii.
Autorul sustine ca ar fi demonstrat 100% riscul metodei standard si 100% eficienta metodei sale,
fara a da detalii.

Scoala din Mexico City
Se afirma ca toti copiii care erau la seismul distrugator din 1985 sub banci într-o scoala
prabusita au fost zdrobiti dar ar fi fost salvati daca ar fi fost pe intervalul dintre banci. La o
prabusire tipica „sandwich”, caderea planseelor se produce în principiu aproape orizontal peste
mobilierul din interior. Întrucât nu cunoastem cazul concret, nu putem decât sa exprimam o opinie generala privind dubiile, adica acel colaps a fost particular, planseele respective cazând
întâmplator (înclinat ?) numai peste banci si nu si peste interval.
Analizând imaginea ruinelor unei scoli din Mexico City la cutremurul din 1985, se poate
vedea ca a existat un planseu casetat foarte greu si putine elemente transversale de rezistenta,
dar alte elemente si poate ca si bancile ?! au reusit sa mentina un spatiu între niste plansee
casetate grele, oricum sub banci se vede un spatiu neatins !
În textul publicat în China în 2005 se afirma ca rândurile de banci absorb presiuni la
prabusirea cladirii, picioarele cedând, si ar fi pericol mortal pentru cei de dedesubt, dar ar ramâne
loc liber, sigur, lânga acestea, fara o explicatie anume ?! Exista însa fotografii care arata banci
între planseele unei scoli din Mexic, iar sub banci se vede un spatiu neatins ! De asemenea, se
afirma ca lampile si alte atasamente de instalatii ar ramâne fixate de tavanul în cadere si ca exista
putine raniri din aceasta cauza (exista documentatie foto care arata frecvent contrariul !).

Evaluarea critica a celor 10 recomandari
Cu privire la cele 10 recomandari alternative care au circulat, cititorii le pot evalua în
corelatie cu mai multe aspecte.
Declaratii de genul „oricine se ghemuieste si se acopera / se protejeaza” când cladirea se
prabuseste este strivit mortal – oricând, fara exceptie” sau „oricine intra sub obiecte, ca birouri,
mese, ori în masini este omorât”: sunt doar afirmatii nedemonstrate, în multe cazuri nu sunt deloc
adevarate, oricum sunt incorect formulate. Faptul ca au fost gaaite si salvate persoane aflate
întâmplator în spatii care ramân libere si care au fost denumite si „triunghiuri ale vietii”arata ca
exista si sanse, în functie de fiecare caz în parte.
Pozitia „fetala” – ghemuirea si rostogolirea lânga pat: la prima vedere par sa nu fie idei
periculoase, dar ar trebui ca patul sa fie solid si sa nu se miste la seism. Pe de alta parte, unele
testari pe platforma seismica au indicat ca un corp ghemuit ca o bila se poate rostogoli la oscilatii
si se poate lovi de alte elemente.
Despre faptul ca ar fi cele mai sigure cladirile de lemn: în general specialistii sunt de acord
ca structurile de lemn noi, realizate conform unor normative sau practici adecvate se comporta
bine la cutremur, cel putin în privinta sigurantei vietii locatarilor. Pe de alta parte, exista probleme
legate de riscul incendiilor sau mecanismele de colaps ale cladirilor vechi (Kobe, 1995).
Este adevarat ca la prabusirea cladirilor din caramida componentele sunt mai mici si mai
putin cauzatoare de rani majore anfractuoase decât la cladirile din beton, dar numai daca si
cantitatea de material este mai mica (sa nu fie de înaltime mare); altfel, exista riscul strivirii sub
gramezile de caramizi si în general al asfixierii cauzate de praful de mortar si tencuiala. Dar
factorul determinant este ca locatarul sa nu fie grav ranit în faza initiala, constient si capabil de
autoprotectie.
Caracterul „salvator” al locurilor recomandate (lânga obiecte „solide” – pat, frigider): în
realitate depind atât de alcatuirea patului, de oscilatia frigiderului la socuri cât si de mecanismul
posibil de colaps al structurii cladirii si greutatea elementelor de planseu care cad. Anumite
dulapuri solide pot fi zvelte si se pot rasturna.

Este riscant sa afirmi ca s-ar recomanda sa încerci sa iesi pe fereastra sau usa în timpul
miscarii seismice, chiar la parter. Oricum, siguranta ce ar fi garantata de ghemuirea în pozitia
„fetala” lânga pat sau scaun depinde de factorii mentionati anterior.
Riscul prezentat de protectia în cadrul usii este absolutist definit ca fiind total, aspectele
fizice sunt greu de argumentat; în realitate numai în anumite conditii si tipuri de structuri poate fi
tocul usii mai periculos decât restul cladirii.
Cu privire la scari, toti specialistii spun ca nu este bine sa fie utilizate la seism, fiind
recunoscute unanim ca zone periculoase, chiar daca restul cladirii ramâne neavariat.
Protectia ar fi recomandata lânga ziduri exterioare sau chiar în afara cladirii: studiul
ingineresc al avarierilor a condus însa la concluzia ca zidurile interioare sunt mai putin solicitate
(sunt mai aproape de axa neutra), nu au atâtea goluri si nici vitraje periculoase. Se declara ca la
prabusire compresia aerului din cladire ar produce expulzarea spre exterior a cioburilor si nu ar fi
pericol…?!
Noi consideram ca lânga cladirile de tip „european” nu se recomanda stationarea deoarece
zona este expusa pericolului caderilor de ornamente, tencuieli, cosuri, tigle etc. Desigur ca în
interior, la partiuri complicate, este dificil de gasit chiar calea spre exterior, dar oricum pe durata
seismului nu se recomanda evacuarea. Oricum, aceasta recomandare o contrazice pe cea de a te
afla cât mai sus în cladire !
Autoturismul ca loc periculos: autorul se refera clar doar la situatia speciala a colapsului
stâlpilor autostrazii cu punte dubla de la Viaductul Cypress I 880, cutremurul Loma Prieta, SUA,
1989 si la autoturismele strivite între punti. Dar recomandarea de a iesi din autoturism si a sta
lânga acesta este pur teoretica, deoarece din mers seismul se simte cu întârziere si nu exista
posibilitatea de a opri la timp si a iesi. În România se recomanda ca sa se opreasca autoturismul
într-o zona mai departata de cladiri.
Observatia ca niste pachete de hârtie pot fi salvatoare – nu se comprima prea mult – pare
logica, dar situatia a fost remarcata în magazii sau birouri de redactie. Este greu de acceptat
construirea de stive de cutii cu hârtie si stâlpi de lemn în scoli cum se propune. Daca ar fi o solutie
generala, se pune problema sursei de incendiu. Totusi, popularizarea acestei idei în Turcia dupa
dezastrul din 1999 a convins unele persoane sa procedeze astfel traind un timp printre cutii de
ziare sau carti !!!

Reactii publice
Desi opiniile mentionate erau puse pe site, pâna în 2004 nu s-au produs reactii atât de
violente deoarece nu fusesera adresate unor mase atât de mari de oameni.
Crucea Rosie a SUA, Oficiul Central – declara la 11 septembrie 2004 ca procedura „drop,
cover and hold on” este corecta, precisa si corespunzatoare pentru utilizarea în SUA, fiind bazata
pe studiul Codurilor si standardelor de constructii din SUA, a cercetarilor pe termen lung, care au
confirmat ca procedura a salvat vieti si nu a omorât oameni în SUA. Procedura este cea mai
simpla, de încredere si usor de învatat, inclusiv pentru copii.
Astfel, prabusirile sandwich nu sunt considerate specifice SUA, declaratiile privind moartea
tuturor celor ce stau sub masa sau toc de usa, pozitia „fetala” sau lânga pat nu sunt corecte pentru
SUA, fiind deduse din experienta din Turcia, fiind recomandabile alte masuri de reducere a
hazardurilor în locuinta.
Experienta cutremurelor din SUA din 1989 – Loma Prieta, 1994 – Northridge, a aratat ca au
fost milioane de persoane care au raportat ca au aplicat eficient procedura standard. Crucea Rosie
a SUA nu mai recomanda de peste 10 ani sa se stea în cadrul usii deoarece noile tipuri de usi nu
sunt încorporate în structura si pot sa nu ofere protectie, în general nu pot servi decât unei singure
persoane. Recomandarea privind pericolul evacuarii pe scari face parte din viziunea Crucii Rosii.
Pe de alta parte, nu merita dezbatuta nici în SUA nici în alte tari problema „triunghiului vietii”
deoarece acele zone de goluri salvatoare nu pot fi anticipate.
Agentia Federala pentru Managementul Situatiilor de Urgenta – FEMA, a reiterat la 14
decembrie 2004 procedurile în trei etape, cu referire explicita la „zvonul” de pe INTERNET si emailul
ce contrazicea practica legal instituita si avertizând asupra sfaturilor date de persoane cu
experienta limitata si credibilitate chestionabila.
OES – Oficiul Situatiilor de Urgenta al Guvernatorului Statului California declara la 7
septembrie ca deoarece cladirile construite în California sunt realizate dupa coduri si standarde
mult mai stricte, prabusirile sunt rare. Cercetarile privind cauzele ranirilor si pierderilor de vieti sprijina procedura de comportare recomandata în prezent. Cele mai multe raniri apar în California
atunci când ocupantii încearca sa iasa din cladiri sau sa se deplaseze în cladire. Desigur, nu se
poate garanta ca oamenii nu vor fi raniti la seisme, deoarece miscarile sunt violente si provoaca
avarii.
Cheia prevenirii ranirilor este ca sa avem o cladire sigura, mobilerul, obiectele si
echipamentele sa fie fixate iar locatarii sa fie instruiti sa se protejeze.
Într-un raspuns adresat Departamentul Pompierilor din Berkeley – Oficiul Serviciilor de
Urgenta, OES adauga ca s-ar putea ca recomandarile pentru California sa nu fie valide pentru alte
parti ale SUA sau în alte tari în care exista constructii de beton simplu sau sub-armat, caramida
ne-armata sau chirpici. La solicitari seismice, acestea se dezintegreaza si se prabusesc în mod
frecvent ca „sandwich”, lasând putine spatii pentru refugierea victimelor. Dar chiar în cladirile de
zidarie, sub un birou se asigura mai multa protectie fata de caderea unor parti de cladire decât
alaturi de acesta.
Oficiul de Management al Situatiilor de Urgenta, Los Angeles, se refera la panica generata
de mesaj în rândul parintilor de elevi si cetatenilor, considerat o dezinformare; acestia, derutati, au
cerut sa nu se mai faca instruiri despre procedura de protectie standardizata în SUA !!! Nu trebuie
însa renuntat la procedurile de urgenta deoarece informatiile contrare nu sunt din sursa sigura,
oficiala.
SEAOC – Asociatia Inginerilor de Structuri din California (probabil cea mai prestigioasa
asociatie de profil din lume, promotoare a celor mai stricte si moderne coduri de inginerie seismica,
cu cca. 4000 membri) comunica la 3 noiembrie 2004 ca în SUA cele mai mari pericole sunt
reprezentate de elementele nestructurale si nu de prabusirea generala a cladirilor. Aplicarea
recomandarilor modificate ar implica mari pericole iar în rarele ocazii de colaps, spatiile în care s-ar
putea supravietui nu corespund neaparat celor descrise de acesta. SEAOC considera ca teoria
„triunghiului vietii”induce un fals sentiment al sigurantei si poate conduce la raniri nejustificate,
astfel încât recomadarile clasice reprezinta cea mai buna modalitate de protectie.
EERI – Institutul de Cercetare în Ingineria Seismica, din California, prestigioasa asociatie
profesionala si promotor al studiilor de profil din SUA, semnala în Buletinul vol. 38, nr. 11 din
noiembrie 2004 atât opiniile Dlui. Copp cât si concluziile care combat ideile acestuia, din
comunicatele oficiale amintite anterior.
Comisia de Siguranta Seismica a Statului Utah, declara la 22 octombrie si la 1 noiembrie
2004 ca situatia de aparitie a „triunghiului vietii” poate aparea în unele tari atunci când planseele si
acoperisul cladirii cad si se rup, formând goluri triunghiulare lânga zidurile portante. Comisia a
apreciat ca mediul construit din SUA difera de aceste situatii, colapsul structural fiind rar. Masurile
de protectie sub banci si mese previn ranirile si moartea cauzate de caderea unor tavane, lampi,
dulapuri etc. Pâna când se va dispune altfel de catre organizatia nationala de siguranta, pe baza
indicatiilor provizorii de la FEMA, Comisia a recomandat continuarea aplicarii procedurii „duck,
cover and hold”ca fiind o masura de siguranta corespunzatoare în Statul Utah.
Doctors for Disaster Preparedness Newsletter, noiembrie 2004, se refera la experimentul
citat prin care s-a demolat o cladire din Turcia prin slabirea stâlpilor, fara oscilatii laterale, ca la
seism. Se apreciaza ca este probabil mai sigur sa fii sub ceva decât lânga un corp greu care poate
aluneca, se poate balansa si cadea peste tine, putând fi lovit de obiecte care zboara din dulapuri.
Într-un comunicat comun din 24 noiembrie 2004, Ministerul Protectiei Civile si
Managementului Situatiilor de Urgenta si Societatea de Inginerie Seismica din Noua Zeelanda,
reafirma sprijinul pentru recomandarea protectiei în trei faze, „drop, cover and hold”, cu precizarea
ca locurile sigure trebuie identificate anticipat în locuinta si ca la seism nu trebuie efectuati decât
câtiva pasi pâna la locul de protectie. Automobilele trebuie oprite lânga carosabil, fara a iesi afara.
Precizam ca în aceasta tara s-au elaborat în premiera multe concepte si coduri avansate
pentru betonul armat iar Noua Zeelanda este partenerul favorit al SUA si Japoniei în ingineria
seismica.
Coalitia Nationala pentru Educatia privind Dezastrele (NDEC), compusa din agentii ale
guvernului federal si organizatii non-profit din SUA, a reiterat la 5 ianuarie 2005 validitatea
recomandarilor de tip FEMA.
O analiza tehnica critica detaliata a fost publicata de Dr. Maria Petal, Director al
Programelor de Reducere a Riscurilor pentru Comunitati – GeoHazards International si Director la
Universitatea Bogazici, Observatorul Kandilli si Programul Educational de Pregatire la Dezastre al
Institutului de Cercetari Seismice, Turcia.
Alte materiale au dat argumente pro si contra activitatii si situatiilor legate de participarea
salvatorului la operatiunile de la amplasamentul World Trade Center dupa 11 septembrie 2001. O
varianta mai extinsa a pledoariei pentru „triunghiul vietii” a fost prezentata la o conferinta în China,
în iunie 2005.

Activitatile ARTI dupa 11 septembrie 2001
Ceea ce a socat, dar a si impresionat pe multi în mesajul primit în 2004 a fost modul
afirmativ-imperativ al declaratiilor privind competenta sa si a echipei care parea unora echipa
oficiala a SUA în domeniu, numarul mare de tari si mai ales de cladiri prabusite (894) în care
declara ca a salvat oameni (cca. 128.000 !?).
Potrivit dovezilor sale scrise, foto si filmate, autorul citat ar fi desfasurat activitate de
salvator la dezastre începând cu cutremurul din Mexic, 1985, efectuând instruiri utile în numeroase
tari si primise peste 700 de scrisori de apreciere din America Latina, Asia, etc., semnase acorduri
cu unele autoritati pe probleme de dezastre si fondase echipe în alte tari, era membru în alte
echipe de salvatori. Acest „marketing” nu este diferit de cel utilizat în alte domenii din SUA.
Imediat dupa atacul terorist de la 11 septembrie 2001, WTC, proprietarul unui ziar din New
Mexico si o jurnalista au reusit sa obtina autorizatia de zbor catre locul dezastrului, ajungând
împreuna cu Dl. Copp la New York. Salvatorul a obtinut autorizarea de a cauta victime sub ruine
dar ceilalti nu a fost acceptati ca salvatori, acestia parasind orasul si izbucnind un scandal iar ziarul
a pornit o campanie împotriva Dlui. Copp.
Pe de o parte actiunile sale de cautare – salvare la World Trade Center i-au adus titlul de
„erou”, pe de alta parte a contractat mai multe boli ca urmare a inhalarii substantelor toxice de la
incendiul WTC, ramânând cu handicapuri permanente si fara capacitate de lucru de peste doi ani
dupa 2001.
Reactia publica a durat pâna târziu în 2004 si s-a manifestat prin polarizarea în sprijinul sau
în contestarea salvatorului. Este posibil ca revenirea din 2004 a mesajelor sa fie cauzata atât de
simpatia si/sau adversitatea cauzate dezbaterile în jurul situatiei sale dintre 2001 si 2004, cât si de
credinta sa si a unor sustinatori ca acestea sunt într-adevar valabile.
Un text ARTI difuzat la un Forum din China porneste de la istoricul militar, legat de razboiul
rece, al procedurii „duck and cover”! contrapus „triunghiului vietii”! (dar precizeaza ca procedura
se aplica oficial si în China !).
Dl. Copp afirma ca „duck and cover”este un esec statistic deplin si este cauza a 98% dintre
decese la prabusirea cladirilor iar în scoli conduce la 100% decese ! Prin contrast, procedura sa ar
conduce la salvarea a 90% dintre cei captivi. Ideea sa este ca unor generatii întregi le-au fost
„întiparite” în minte niste proceduri obligatorii în scopuri politice iar ciclul de acceptare si reiterare
se repeta deoarece copiii de atunci au devenit functionari birocrati obedienti.
Autorul citat declara ca procedura de protectie în discutie este de natura comerciala în
„tarile capitaliste” iar Crucea Rosie Americana ar fi interesata sa mentina impresia publicului ca,
fiind expertii în siguranta, trebuie sa primeasca fonduri masive în continuare !!! Argumentele
continua cu interpretarea raspunsului Crucii Rosii din 2004 ca fiind un atac personal dar care ar
permite concluzia ca metoda „triunghiului vietii” ar fi corespunzatoare doar pentru lumea a treia.

Ce stim despre avarierea cladirilor si supravietuirea ocupantilor la cutremur
În 2004, reactiile oficiale si de specialitate din SUA si Noua Zeelanda s-au pronuntat pentru
validitatea procedurilor clasice de protectie la seism si s-au delimitat clar de asa-zisul principiu
protector al „triunghiului vietii”. Cu toate acestea, negatia s-a bazat pe situatia codurilor, practicilor
de proiectare si experientei din tarile respective, în opozitie fiind mentionate ca surse majore ale
experientei Dlui. Copp tari cu structuri foarte vulnerabile, în general cele care prezinta colaps de tip
dezintegrare sau „sandwich” (de ex. Turcia), sugerându-se ca în alte parti din SUA sau în alte tari
s-ar putea, eventual, aplica si alte masuri…
Ca urmare, noi, cei din „alte tari”, care avem în fondul construit si unele structuri vulnerabile,
inclusiv dintre cele cu potential demonstrat de colaps „sandwich”, trebuie sa raspundem la o
provocare nedorita si sa luam decizii. Pâna când vom consolida în masa structurile vulnerabile,
deoarece acele contra-recomandari au circulat si în România, nu putem lasa lucrurile asa, ar fi
bine sa analizam cu responsabilitate si sa recomandam ce ar fi mai bine pentru cetateni pe baza
judecatii specialistilor si autoritatilor proprii.
Exista o baza documentara considerabila (rapoarte, fotografii, marturii) despre avarii si
prabusiri la cutremure, dar numai partial despre interactiunea om-cladire în conditii extreme.
Câteva aspecte au fost studiate la INCERC, dar normativele nu fac decât referiri generale la criterii
implicite care asigura siguranta vietii în cazul structurilor noi, si nu pentru cladiri existente. Sunt
necesare noi cercetari si testari.

În multe tari din Asia si nordul Africii, casele au ziduri din pietre si pamânt, acoperisuri grele,
de tip terasa din trunchiuri de copaci si pamânt. Acestea se prabusesc la seisme si provoaca
deosebit de multe victime.

Germania
În manualul Protectiei Civile Germane se redau numeroase imagini si variante de avarii si
prabusiri în cladiri din zidarie cu plansee cu grinzi de lemn, beton armat, profile metalice si corpuri
ceramice de umplutura, plansee de beton armat etc. Ceea ce trebuie retinut este ca din punct de
vedere al mecanismelor de prabusire, astfel de situatii nu se produc oricum, în manual fiind redate
detaliile structurale specifice cladirilor exemplificate.
În cazurile descrise, ca urmare a bombardamentelor directe sau a efectelor din lateral,
acoperisul si/sau unele ziduri s-au prabusit în interior sau exterior. Partile distruse au cazut peste
plansee si apoi, prin supraîncarcare si soc, au cazut si celelalte plansee de sus în jos, în unele
cazuri ruperea având loc din încovoierea placilor, iar în altele prin caderea planseelor de pe
zidurile care asigurau rezemarea. Victimele sau supravietuitorii pot fi gasiti în zone de tip „triunghiul
vietii” între planseele înclinate.

Activitatea de salvator este deosebit de utila. Daca dezastrele reale au permis cuiva sa
culeaga informatii care pot avea în ele un anumit adevar, trebuie sa acceptam ca semnificatia este
direct dependenta de circumstantele cazurilor respective. Faptul ca sugestiile unui salvator sunt
contrare tuturor practicilor actuale nu este argumentul major pentru a le respinge dar trebuie sa
retinem ca în orice argumentare trebuie utilizate cunostinte ingineresti adecvate si ca trebuie bine
înteles caracterul probabilistic al evenimentelor cauza si al efectelor. Nu trebuie sa repetam
mecanic chiar recomandarile care par verificate, deoarece perceptia corecta a riscului si educatia
pentru prevenirea dezastrelor se formeaza pe baza de explicatii credibile si valide tehnic.
Din pacate, exemplele si argumentele redate de partizanii acestei idei par fiecare luate „din
alt film”, nu exista o linie de argumentatie în afara ideii „triunghiului vietii”. Desi ne da linii directoare,
ramânem cu impresia ca este ceva care ne scapa dar care este cunoscut de acest domn…Poate
ca el este capabil sa gaseasca spatii protectoare la cutremur …Dar, de exemplu, cum poate afla
un simplu locatar din orice tara cum si unde s-ar forma acele spatii daca ar fi sa i se avarieze grav
casa ?! Recomandarile utile sunt cele care se adreseaza unui numar mare de locuitori. Protectia
vietii nu este necesara numai în cazul cladirilor foarte vulnerabile, cu mecanism probabil de
prabusire de tip „sandwich”, existând milioane de persoane care pot fi beneficia de asistenta în
cazurile cladirilor cu rezistenta medie.
Pâna în prezent, relativul „entuziasm” fata de noile principii nu s-au manifestat decât din
partea unor persoane particulare sau activând în diferite consilii locale, ONG, etc. acceptând cu
buna credinta avalansa de argumente cu limbaj aparent stiintific; acesti oameni erau în cel mai bun
caz salvatori voluntari (unii formati de Dl. Copp) dar nu si ingineri de structuri calificati.
Într-unul din cazuri, un salvator-pompier, instruit de ARTI si partizan al noilor recomandari,
a trecut în 2003 la organizarea unui grup de cautare-salvare în Wisconsin, SUA, a cautat sa
dezvolte suplimentar teoria formarii de „triunghiuri ale vietii” în cladiri, sugerând câteva mecanisme
generale de avariere si colaps si a locurilor unde s-ar forma goluri. Concluzia, care cauta sa
împace criticile cu metodele clasice si cu noua teorie, a fost ca desi nu putem prezice cum se va
prabusi o cladire, cel mai sigur loc ar fi lânga un obiect mare si solid, cu protectia în pozitia „fetala”
dar …si cu acoperirea capului cu mâinile…

Pentru comentarii, discurii, pareri si intrebari: topicul de pe forum

 Cum sa ne protejam viata la cutremur, cu sau fara „triunghi”?