O descriere relevanta a manifestarii si efectelor acestui cutremur vrancean foarte puternice este data in lucrarea CAVALERII APOCALIPSULUI, autori Paul Cernovodeanu si Paul Binder, aparuta la Editura Silex in anul 1993:
Impresionant prin amploarea sa a fost, insa, marele cutremur vrancean din 31 mai/11 iunie 1738, inspre amiaza, resimtit cu o deosebita intensitate pe intreg teritoriul tarii noastre, precum si in Balcani. Asupra acestui seism, cu urmari dezastruoase, exista suficiente marturii provenind atat din Tara Romaneasca, cat si din Moldova si Transilvania. Astfel, cronicarul Constantin Dapontes relateaza ca in acest groaznic cutremur, la Bucuresti „palatul domnului (<Curtea Veche>) s-a crapat in mai multe locuri si s-au daramat case; la tara, cateva manastiri au avut aceeasi soarta, iar altele s-au crapat. In imprejurimile Buzaului, pamantul s-a intredeschis si a aruncat apa amestecata cu nisip si un fel de metal……La Valeni (=De Munte) s-a facut o crapatura adanca care a inghitit 3 femei…A tinut mai multe zile in sir (!) (<este vorba despre post-seisme sau replici>), dar zguduiturile n-au fost asa de puternice ca prima. S-a facut simtit un sfert de ora (!) la Nis unde se afla tabara imperiala otomana, la Nicopolis si in alte districte ale Dunarii. Fortarete au fost partial daramate; moschei s-au prabusit; la Nicopolis, mai cu seama, au fost distruse patru la numar. La Iasi, orasul nu a fost crutat…, iar cutremurul a bantuit si in Transilvania, si cu asa mare violenta, incat multe case si alte cladiri s-au prabusit. Intr-un loc in apropierea Bucurestiului pamantul s-a cascat si s-a facut o groapa adanca”. In concluzie, cronicarul afirma ca „acest cutremur a fost asa de puternic incat foarte putine persoane tin minte sa mai fi vazut vreunul la fel de foarte multa vreme. A umplut pe toata lumea cu groaza si spaima”. Mai multe insemnari facute in limba greaca pe manuscrise si carti vechi, tot din Tara Romaneasca, mai releva ca in acea miercuri de 31 mai „la 5 ceasuri din zi <ora 11>, pe cand domnea Constantin voda <Mavrocordat>, s-a intamplat un cutremur ingrozitor…cand a crapat clopotnita bisericii si s-au daramat 3 coloane de la foisor si s-au sfaramat casele manastirii Cotroceni”, iar „din cutremur clopotele singure se trageau si omul abia putea sta in picioare”, seismul incepand „cu un urlet groaznic; la partea muntelui a fost si mai strasnic si atunci multe izvoratoare de fantani s-au inchis si-au rasuflat la o alta diastima de loc”. O alta insemnare anonima contemporana aminteste ca in acea zi de pomina cand s-a cutremurat pamantul foarte tare „…multe bolte si ziduri ale manastirilor si ale caselor au crapat. Inca unile au si cazut aici in Bucuresti. Iar afara multe biserici si bolte s-au surpat si pamantul pe alocurea s-a despicat si au esit apa cu miros de iarba de pusca si de pucioasa”; anonimul bucurestean mai noteaza si post-seismele din aceeasi zi. Cutremurul este mentionat si intr-o insemnare de pe o carte a manastirii Hurez, aratandu-se ca „s-au facut cutremur foarte mare, cat s-au croit (=surpat) turla bisericii paraclisului de aici din Hurez, pe 3 locuri…si au crapat amvonul si bolta sandramalii de la vale. Inca si sfanta biserica cea marei s-au croit turla cea mare si amvonul cel mic dinainte si s-au surpat cosurile tuturor chiliilor de la varfu si s-au miscat foisoarele”. La fel popa Ilie de la manastirea Viforata a amintit sesmul de „la 6 ceasuri din zi” (=ora 12). Pentru Moldova, Ioan Neculce atesta ca „in 31 de dzile a lui mai…s-au facut un cutremur mare, de au cadzut manastire Golie si multe case si manastiri in gios, Rachitoasa si alta manastire la Focsani”; in Cronica Ghiculestilor se dau mai multe amanunte despre „groaznicul cutremur intamplat in Moldova…care a tinut 20 (!) de minute, spre marea uimire si spaima a oamenilor, cu toate ca cei mai multi erau la camp. S-au daramat pridvoarele manastirii Golia si toate manastirile din Iasi au crapat, unele mai mult, altele mai putin, iar sobele din cele mai multe case s-au prabusit. La fel s-a intamplat ba chiar si mai mult si in Tara de Jos, atat la manastiri cat si la alte cladiri. In multe parti ale tarii pamantul a crapat si au tasnit izvoare de apa”…Alte 3 insemnari anonime contemporane repeta, in mare, evenimentele stiute si insista asupra avarierii manastirii Golia, la Iasi crapandu-se pamantul, de unde „au esit apa si nisip”. Potrivit afirmatiilor carturarului Peter Apor, la Curbura Carpatilor, in regiunea cheilor Buzaului, intre Crasna si Siriu, „din ambele parti s-au rupt pietre care cazand in apa Buzaului au stavilit apa, facandu-se ca o mare, acoperind chiar varful copacilor inalti. Din pricina cutremurului in Moldova s-au prabusit 11 manastiri, una avand chiar un turn nou facut si prin naruirea sa au fost ingropati sub daramaturi 15 zidari”. In sfarsit, pentru resimtirea cutremurului si in Transilvania, dispunem mai intai de relatarile amanuntite ale cronicarului Tartler, apoi de notele lui Jozsef Gyarfas din Trei Scaune si de alte insemnari contemporane, unele si romanesti. Una dintre acestea, scrisa in Scheii Brasovului, istorisea ca „in valeatu 1738 s-au cutremurat pamantul in luna lui maiu in 31 de zile la amiaza si foarte tare si s-au dus spre rasarit si iar s-au intors indarapt. Si plopii se clatina ca de vant si au clatinat casele. Si au facut pamantul mare dudet (=duduit, zgomot). Thomas Tartler consemneaza ca la 11 iunie (st.n.) 1738 „intre orele 11 si 12 inainte de masa s-a produs un cutremur de pamant atat de groaznic ce nu s-a mai pomenit. Toata Transilvania, Tara Romaneasca etc….au fost zguduite, multe cladiri s-au ruinat. In Scaunul Rupea multe turnuri s-au naruit; in Sibiu au sunat clopotele ca si la noi in Tara Barsei, la Rotbav, Codlea si Bod. La Brasov aproape toate casele au avut de suferit”, Poarta Romaneasca <Poarta Ecaterinei> dinspre Schei fiind „stricata”, ca si zidul cetatii din apropiere si turnul tamplarilor care „s-a prabusit” cu totul. La Prejmer s-a daramat o portiune din zidul deasupra intrarii in biserica-cetate. Insemnari anonime precizeaza ca in timpul cutremurului la Medias „au cazut tiglele de pe turnul bisericii”, iar „la Sibiu turnul <Sfatului> s-a clatinat atat de mult incat unul din clopotele mici a inceput sa sune singur”. In sfarsit, in sud-estul Transilvaniei, dupa cum povesteste cronicarul Gyarfas, groaznicul cutremur a facut sa sune clopotele bisericilor din Letfalau (Covasna), iar „pamantul s-a crapat si de-a lungul cursurilor de apa, a tasnit de un cot un lichid amestecat cu namol albastriu”.
Seismul a fost urmat de mai multe replici moderate (deci cu magnitudini in jur de 5,5) pana la sfarsitul lunii iunie 1738. De asemenea, potrivit catalogului lui Cornelius Radu, seismul a fost precedat de alte doua cutremure, primul pe 26 martie 1738 (MGR 6,2 si intensitate maxima VII) si al doilea pe 8 mai 1738 (magnitudine 5,5).
Seismul major vrancean din 1738 a fost precedat de doua mari cutremure in Nord-Vestul Iranului (1721, 1727-zona TABRIZ), precum si de un cutremur puternic produs in India in 1737. De asemenea, este de notat ca la 10 iunie 1734 s-a produs un cutremur crustal important in zona FOCSANI-MARASESTI, cu intensitatea epicentrala de VI grade pe scara Mercalli.
La 8 ani dupa acest cutremur s-a produs si un cutremur puternic in Fagaras-Campulung, la 7 decembrie 1746, cu caracteristicile celui din 26 ianuarie 1916. Se vede ca, in medie, cam la 5-8 ani dupa un cutremur puternic in Vrancea-Muntii Buzaului, se produc cutremure puternice si in Fagaras-Campulung sau, dupa caz, cutremure moderate pe falii cu orientare SE-NV de la Sud, Sud-Vest de Vrancea. Dupa cutremurul din 1986 din Vrancea-GURA TEGHII s-a produs cutremurul de la SINAIA din 23 mai 1993 (eveniment care a avut caracteristicile cutremurelor de la CAMPULUNG MUSCEL); asta si pe fondul baleierii clasice 1986-1990. Dupa cutremurul din 1908 din Vrancea-GURA TEGHII-LOPATARI s-a produs cutremurul puternic fagarasean din 1916, tot pe fondul baleierii vrancene 1908-1912. Dupa cutremurul vrancean din 31 august 1894, pe fondul unei seismicitati globale accentuate, s-a produs si cutremurul de la SHABLA din 1901, la 7 ani! Dupa cutremurele vrancene din Muntii Buzaului din 1821 si 1829 s-au produs cutremurele fagarasene din 1826 si 1832, dar si cu clasica baleiere vranceana 1829-1838. Dupa cutremurul vrancean din 6 aprilie 1790 (probabil tot din Muntii Buzaului) sunt consemnate cutremure repetate resimtite la SIBIU si in Nordul Munteniei in aprilie 1793 (probabil miscari din zona Fagaras-Campulung), dar si pe fondul baleierii vrancene SV-NE (1790-1793, cutremurul din 8 decembrie 1793). Dupa cutremurul devastator din 11 iunie 1738 (MGR 7,5), a urmat un cutremur mai mic, resimtit mai ales in Muntenia, la 5 aprilie 1740 (probabil mult mai slab, MGR in jur de 6,0), dar si cutremurul fagarasean din 7 decembrie 1746, resimtit puternic in Sudul Transilvaniei si in Nordul Munteniei (probabil MGR 6,5) si cu multe miscari secundare resimtite la SIBIU, mai ales in perioada 1-15 ianuarie 1747.
Dacă doriți sa comentati la aceasta știre sau să aflați ce spun și alți vizitatori ai site-ului nostru,
vă așteptam pe forumul Cutremur.net unde veți avea acces la comunitatea noastră online!
